Electrostim Iasi, Romania Electrostim Iasi, Romania
Stimulare electrica functionala
Electrostim - Stimulare electrica functionala
 

Home
Stimularea electrica functionala
Neurostimulatoare
Interfata Creier-Calculator
Echipament BCI
Cursuri
 
Articole din media
• 20 sep 2007
• 02 feb 2006
• 15 mar 2005
• 26 feb 2005
• 02 dec 2004
Legaturi utile
Despre noi
Contact
 
EnglishEnglish version


Articole din media - Atentie.info 20.09.2007

Noi speranţe în aria de dezvoltare a tehnicilor "FES"!

De vorbă cu conf. dr - ing. Marian Poboroniuc despre neuroprotezele folosite in cadrul tehnicilor recuperatorii biomedicale, denumite generic “FES", precum şi despre şansele de recuperare în cazuri variate de plegie în România, mai ales.
Silviu Marin
[20.09.2007]

Acest al doilea interviu, din seria dedicată tehnicilor FES, nu se doreşte a reprezenta vreo garanţie a rezultatelor posibil oferite de astfel de neuroproteze ci doar un crâmpei detaliat în această arie, astfel încât d-voastră, cititorii, putând decide dacă doriţi sau nu să apelaţi la astfel de aparate, însă numai după ce diagnosticul vă este confirmat cu exactitate.

Silviu Marin (S.M.): Ce a adus nou cursul de medicină experimentală autohtonă FES, susţinut în luna martie a.c., d-le conferenţiar?

Marian Poboroniuc (M.P.), conf. dr – ing.: În primul rând, acest curs despre electrostimulare funcţională, cunoscut generic drept “FES” (“Functional Electrical Stimulation”, en.), organizat de către Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” din Iaşi, de către Spitalul Clinic de Recuperare “Iaşi” şi de către SC “Electrostim” SA, în colaborare cu Clinica “FES” a Spitalului Districtual “Salisbury & Odstock Medical Ltd.” din Anglia, este deja la cea de-a 3-a ediţie. În al doilea, acesta îmbină în mod fericit teoria cu practica, astfel contribuind la lărgirea cunoştinţelor personalului medical (a doctorilor neurologi, a kinetoterapeuţilor ş.a.m.d.) autohton; cunoştinţe utile în recuperarea sau tratarea persoanelor cu handicap neuromotor cauzat de leziuni la nivelul Sistemului Nervos Central (SNC). Desigur, aparatura noastră este o noutate la nivel autohton, românesc, putând deschide noi drumuri în cercetarea din domeniu şi putând avea un real impact la nivel internaţional.

S.M.: De ce afirmaţi că recuperarea unui (bi-/para-)plegic depinde, în mare măsură, de psihicul acestuia?

M.P., conf. dr – ing.: Trebuie făcută distincţie netă între patologiile care pot fi tratate pe baza FES şi cele la care pacientul poate beneficia prin prisma îmbunătăţirii calităţii vieţii sale. De exemplu, un pacient cu accident vascular cerebral (AVC) care utilizează unele dintre aceste aparate în perioada de recuperare a capacităţilor neuromotorii (primele 6 - 10 luni după AVC), poate să se recupereze total (într-un final, pacientul renunţă la a utiliza aparatele) sau parţial cu ODFSIII, să zicem; mersul îi poate fi îmbunătăţit doar dacă foloseşte neuroproteza. Recuperarea este condiţionată, de fapt, de mai mulţi factori, printre care şi de extensia leziunii la nivelul SNC. Desigur, psihicul propriu l-ar putea influenţa prin determinarea cu care acesta ar participa activ la procesul de recuperare şi dacă ar înţelege exact scopul utilizării aparaturii.

Revenind la exemple, însă, în cazul SM, boala îşi continuă cursul, dar aparatele ODFS sau O2CHS, de pildă, pot îmbunătăţi mersul, ajutând pacienţii să rămână activi social, respectiv îmbunătăţindu-le simţitor calitatea vieţii. Prin urmare, toate aparatele în discuţie funcţionează, problema constă doar în prescrierea exactă a parametrilor acestora, customizabili pentru fiecare pacient în parte, desigur, în funcţie de ce se doreşte de pe urma tratamentului.

S.M.: Persoanele afectate de paraplegie, de diplegie sau chiar de miopatie, ar putea avea speranţa ca o astfel de neuroproteză să şi funcţioneze?

M.P., conf. dr - ing.: Voi puncta pentru cititorii d-voastră câteva elemente legate de tehnica stimulării electrice funcţionale (FES), mai degraba, şi anume:

a) FES urmăreşte aplicarea unui stimul electric cu anumiţi parametri la nivelul muşchilor – ţintă, astfel inducând o mişcare funcţională care nu poate fi executată de către utilizator în mod voluntar sau care este executată, dar cu dificultate. Singura condiţie e ca nervul muşchiului - ţintă să fie intact sau încă funcţional.

b) Stimulul electric e furnizat de un aparat numit “neurostimulator” prin intermediul unor electrozi plasaţi la suprafaţa pielii (cutanaţi, n. red.).

c) Categoriile de pacienţi care pot beneficia de pe urma utilizării unui astfel de aparat sunt cei cu: accident vascular cerebral (AVC), scleroză multiplă (SM), paralizii cerebrale (PC), leziuni medulare (LM – pacienţii paralizaţi --) şi, mai nou, cei cu “Parkinson”.

d) În termeni generali, în încheiere, pacienţii paraplegici şi hemiplegici pot beneficia de pe urmautilizării unor astfel de aparate. Foarte important, neuroprotezele nu pot fi utilizate în caz de; leziune la nivelul Sistemului Nervos Periferic (SNP), afecţiune a neuronului motor, respectiv în cel de sindrom “Guillain – Barre”.

S.M.: Care vă sunt rezultatele notabile recente în aria medicinei experimentale a neurostimulatoarelor britanice din România?

M.P., conf. dr – ing.: Aceste neurostimulatoare sunt deja utilizate în cadrul Clinicii de Neurologie a Spitalului Clinic de Recuperare “Iaşi”. Acolo, împreună cu colectivul acestei clinici, condus de prof.- dr Cristian D. Popescu, rezultatele cercetărilor (pe patologii de tip AVC şi SM) au fost publicate la conferinţe de prestigiu în domeniu, respectiv la: Conferinţa Europeană a Ingineriei Medicale şi Biologice (“European Medical & Biological Engineering Conference”, en.) din 2005 (la Praga, Cehia), la Conferinţa Europeană a Accidentelor Vasculare (“European Stroke Conference”, en.) din 2005 (la Bologna, Italia) şi la Congresul Federaţiei Europene a Societăţilor Neurologice (“Congress of The European Federation of Neurological Societies”, en.) din 2004 (la Paris, Franţa). Or, de notat este faptul că, în premieră naţională autohtonă(!), un pacient paralizat şi-a menţinut starea de ortostaţiune pentru intervale de 3 - 5 minute(!) numai pe bază FES aplicate muşchilor extensori ai genunchiului şi fesierilor; asta în cadrul unor exerciţii de întreţinere şi fortifiere a musculaturii.

S.M.: Cum caracterizaţi progresul dr-ului Rune Thorsen în dezvoltarea de sisteme neuroprotetice?

M.P., conf. dr – ing.: Pe dl dr - ing. Rune Thorsen l-am cunoscut personal şi am colaborat în cadrul proiectului european “NeuralPRO”, propus pentru dezvoltarea diverselor tipuri de neuroproteze utile pacienţilor cu handicap neuromotor cauzat de leziuni la nivel SNC.

Acum, direcţia de cercetare aleasă de d-lui e cea a neuroprotezelor pentru recuperarea braţului. Unele dintre aparatele noastre, de altfel, sunt utilizate în astfel de exerciţii bazate pe FES pentru recuperarea braţului, dar d-lui a mers mai departe, utilizând tehnici de feed-back pentru a potenţa mişcarea. Astfel, e detectată intenţia de mişcare la nivelul muşchiului – ţintă, iar stimulul electric e aplicat pentru a contribui la aceasta. Aşadar, aşteptăm ca aceste neuroproteze propuse de d-sa să pătrundă în mediul clinic, în cele din urmă, dar presupun că mai sunt destui paşi de urmat până la a face trecerea din stadiul de laborator către o utilizare clinică pe scară mai largă inclusiv prin prisma marcării cu C.E. şi a obţinerii aprobărilor necesare de la forurile medicale competente în această arie.

S.M.: Neurostimulatoarele din ce ţară le-aţi putea cataloga a fi eficace?

M.P., conf. dr – ing.: E destul de dificil de definit ce înseamnă “eficace”. Principiul de funcţionare este aproximativ acelaşi la diversele tipuri de neuroproteze, iar unele sunt utile doar în mediul clinic (dimensiunile le sunt prea mari), pe când altele pot fi utilizate şi în ambulatoriu cu consecinţe directe asupra procesului de recuperare a pacienţilor şi a degrevării de cheltuieli a sistemului de Sănătate Publică din România, de pildă. Rezultatele depind de respectarea şedinţelor bazate pe FES, de aici pornind şi cerinţele pacientilor de miniaturizare pentru ambulatoriu. Totuşi, cred că neurostimulatoarele produse în Anglia sunt cele mai eficace, acestea şi făcând parte din cea de-a doua categorie. Acestea sunt mai apropiate de cerinţele pacienţilor, în primul rând, prin faptul că au fost dezvoltate în mediu clinic (Fizică Medicală şi Inginerie Biomedicală, departament al Spitalului Districtual din Salisbury, Anglia -- “Medical Physics & Biomedical Engineering”, en. --) şi integrate terapiilor de recuperare curent practicate în sistemul britanic (englez, n.red.) de Sănătate Publică.

Or, o reală tradiţie în tehnicile FES se poate descoperi şi la: Belgrad (Serbia), Ljubljana (Slovenia), Cleveland (SUA) şi Hamburg (Germania). Dar fie s-a pus accentul pe cercetare, fie s-au utilizat mai mult pe plan local. Interesant mai e că, la nivel internaţional, doar 5% dintre potenţialii utilizatori ai neurostimulatoarelor le şi utilizează, conform statisticilor NSCIA (Asociaţia Naţională pentru Traumatismele Coloanei Vertebrale -- “National Spinal Cord Injury Association”, en.). Aşadar, apropierea acestor neurostimulatoare de mediul clinic se poate considera încă într-un stadiu incipient. Şi tocmai miniaturizarea acestor neuroproteze (proces lent, început în urm cu aprox. 15 ani) le face să devină din ce in ce mai utile în practica clinică.

S.M.: Când va fi posibil ca şi în Romania să existe neurostimulatoare în număr suficient pentru a fi comercializate în clinici?

M.P., conf. dr – ing.: Neurostimulatoare există în mod suficient şi poate fi onorată orice comandă. În viitorul apropiat, de altfel, se intenţionează producerea lor şi în România(!) Problema reală constă în insuficienţa personalului foarte bine calificat şi instruit, astfel încât acesta să poată prescrie în mod exact parametrii acestor neurostimulatoare, customizabili în funcţie de afecţiunea pe care o prezintă pacientul la dosar, respectiv pentru a se putea obţine maxim de randament în decursul utilizării acestora. În acest sens, cred că e important de menţionat că există aproximativ 35 de cadre specializate (de kinetoterapeuţi şi de doctori) din diverse oraşe ale ţării noastre (din Iaşi, din Bucureşti, din Timişoara, din Galaţi, din Braşov, din Paşcani şi din Piatra - Neamţ) care au participat la cursurile FES organizate, si care ar fi in masura sa utilizeze aceste neurostimulatoare. Restul depinde de aceste cadre precum şi de conducerile spitalelor şi clinicilor de care aparţin, respectiv de cât suport le oferă unităţile acestor cadre şi pacienţilor acestora în vederea recuperării neuromotorii pe bază FES. În esenţă, ne-ar trebui mai multe centre - pilot pentru implementarea tehnicilor de recuperare neuromotorie pe baza utilizării neurostimulatoarelor, însă.

S.M.: Cât de sigure sunt aceste neuroproteze, d-le conferenţiar? Pot acestea crea prejudicii de ordin fizic pacientului prin suprasarcini?

M.P., conf. dr – ing.: Aceste neuroproteze sunt, în primul rând, marcate C.E.. Astfel, acestea au îndeplinit deja toate cerinţele BSI (Instituţiei Britanice a Standardelor -- “British Standards Institution”, en.) şi pe cele ale Directivei 93/42/EEC, Anexa 5, Secţiunea 3.2. În al doilea, neuroprotezele sunt alimentate de baterii de 9V, şi sunt considerate foarte sigure pentru pacienţii care respectă condiţiile din Manualul de Utilizare, desigur. Dar dacă ar fi să nominalizez cazurile în care nu se recomandă utilizarea acestora, atunci acestea ar fi:

a) de graviditate;

b) de acuzare a unei stări de disconfort la nivel cervical (pacienţii cu leziuni medulare le acuză, de regulă, n.a.), de asudare abundentă (“autonomic dysreflexia”, en.), de micţiune intermitentă şi/sau de defecaţie intermitentă, respectiv după utilizarea neuroprotezei pentru care s-a optat, dar care a şi fost recomandat iniţial de un clinician;

c) de antecedent cardiac sever, respectiv care a necesitat implantarea unui stimulator (cardiac), şi în cel

d) de epilepsie, mai ales dacă manifestările patologice nu sunt bine controlate prin tratament medicamentos


N.B. 1: La întrebarea 8, pct. (b), conf. Poboroniuc menţionează recomandarea de stoparea utilizării neuroprotezei şi consultarea plus solicitarea unui aviz de uzanţă. La pct. (c) însă e vorba de nerecomandarea neuroprotezei MS2v2. Într-un astfel de caz (cardiologic), se recomandă pacientului să solicite o supervizare atentă de către medicul cardiolog al acestuia.

N.B. 2: Adresa Web a NSIA este: www.spinalcord.org

N.B. 3: Adresa Web a conf. - dr Marian Poboroniuc este: http://www.electrostim.ro

N.B. 4: C.E. înseamnă “În conformitate cu normele europene” (“Conformité Européenne”, fr.).

Articol preluat de la: http://atentie.info/meniu/articol.php?idart=2457&idcat=5&head=8&general=3
sus
 
  © Electrostim 2006 - 2017